De vorbă cu sufletul...

Te-am întrebat suflet pustiu, 

ce să mai fac? Că nu mai știu.. 

Atunci când nu mai pot, 

copil să fiu. 

Tu cald și blând, mi-ai șoptit :

Descarcă-te și ai să ști! 

Eu sufletul am întrebat :

Ce am făcut cu viața mea? 

Cu ce-am putut greși așa? 

Chiar așa rău am greșit oare? 

Să privesc la fiecare, 

Cum se bucură mai tare, 

Că altcineva moare, 

De foame, boală sau supărare.. 

Dar ei râd în gura mare, 

Că ei au... Și altul n-are.. 

Nici măcar pic de mâncare, 

Dar ei au, dar ăla n-are...